Tratamentul endodontic sau tratamentul de canal (popular “scoaterea nervului”)

Câteva curiozități despre tratamentul endodontic:

-Se realizează cu anestezie locală.

-Se poate preveni extirparea nervului prin tratarea cariilor dentare la timp.

-Dinții nu au un nr fix de canale radiculare (incisivii în general au 1, caninii 1, premolarii 1 sau 2 si molarii în cele mai multe cazuri 3).

-După finalizarea tratamentului endodontic pacietul poate să aibă o perioadă de disconfort de 1-2 săptămâni.

-Materialele pe care le folosim nu colorează dintele după tratamentul endodontic.

Tratamentul de canal urmăreşte să elimine ţesutul inflamat sau infectat, să cureţe şi să dezinfecteze pereții canalelor radiculare şi în final să umple (obtureze) canalele radiculare cu sigilant şi conuri de gutapercă astfel încât bacteriile să nu se mai poată dezvolta şi multiplica.

Tratamentul endodontic este necesar atunci când pulpa dentara este afectată, pacientul acuzând o durere vie ce iradiază sau atunci când radiografic observăm modificări apicale cu numeroase episoade acute.

În mod normal, un tratament endodontic constă într-o sedinţă de aproximativ 1h. Cazurile complexe sau cu procese apicale (la vârful rădăcinii) necesită 2 ședinţe la interval de 6-7 zile.

Toate tratamentele endodontice sunt realizate sub anestezie locală. În prezent, în cabinetele stomatologice folosim Articaina împreună cu Adrenalină 1:100000 sau 1:200000 pentru un efect vasoconstrictor care să ne prelungească, dar şi să ne potențeze efectul anesteziei. Există şi excepţii când folosim Mepivacaina fără adrenalină pentru pacienţii cu probleme cardiace, la copii şi gravide.

Retratamentul este indicat atunci când se dezvoltă un proces inflamator la vârful rădăcinii unui dinte tratat în antecedente. Scopul retratamentului este de a elimina infecţia şi de a preveni răspândirea procesului în ţesuturile parodontale. Prezența procesului sau a chistului/granulomului se poate observa radiologic.

1.Prima etapă este alegerea diagnosticului pe baza examenului clinic şi a celui radiografic.

2.Realizarea anesteziei locale.

3.Izolarea dintelui, realizarea accesului spre camera pulpară şi curăţarea cariei dentare.

4.Curăţarea, sterilizarea şi lărgirea camerei pulpare până la lungimea măsurată cu ajutorul apexului dentar. Lărgirea canalelor radiculare se realizează iniţial cu ace manuale apoi cu ace rotative cu ajutorul endomotorului.

5.Realizarea radiografiei de control în cadrul clinicii.

6.Obturarea (umplerea) canalelor cu sigilant şi gutapercă.